Am renuntat la planul de a revedea Viena si am ales Bratislava. Un petic de cer senin, zarit in timp ce incercam sa cuprind cu privirea de sus in jos si de jos in sus fatadele aratoase ale cladirilor ce se stransesera la sfat in centrul vechi, m-a intors in timp. Apoi, mi-a iesit in cale mirosul de cafea proaspat rasnita, ce se strecura printre arome dulci. Istorie impletita cu prezent. Crampeie de amintiri alergand pe strazi, ratacite printre putinii trecatori si gandurile lor, apoi regasite in inimi. Bratislava, dupa 42 de ani. E drept, am revazut-o cu alti ochi.
