Cele mai citite locatii:
Arhiva
Trecuse de pranz cand am luat drumul din Sibiu catre Carta, localitate renumita pentru abatia cisterciana, cea mai estica manastire cisterciana. Singura din Romania. Sosea buna, libera, astfel ca nici nu stiu cand am parcurs cei 50 km. Soarele se ascunsese dupa nori cand ne-au iesit in cale ruinele. Am lasat masina in parcarea de vizavi si ne-am indreptat spre casa de bilete. Am platit 10 lei/adult. A meritat.
Porumbacu de Sus. Nu departe de intrarea in satul cuibarit la poalele Negoiului, pe poarta de la numarul 459 sta scris cu litere de-o schioapa: La Mama Anica. Doua case restaurate in stil traditional, au parfum de odinioara. Pentru mine, nu poate fi egalat de nicio alta esenta.
La marginea unor sate transilvanene ce-si duc linistit traiul, paralel cu soseaua, o mocanita se incapataneaza sa te poarte prin peisajul rural de pe Valea Hartibaciului, intre Cornatel si Hosman.
Monaco. Extravaganta si seductie. Ne-a dat intalnire pentru prima data acum 17 ani. De-atunci, ori de cate ori ajungem pe Coasta de Azur, nu-l ocolim.
Da, este usor sa fii orbit de luminile din Monte Carlo, insa dincolo de acestea, natura orchestreaza, adaugand la stalucirea Principatului exuberanta sa: flori exotice spectaculoase, cactusi uriasi, mare albastra, apus de poveste.
Parga. Am revenit la inceput de iulie si inca nu mi-o pot scoate din minte. Atat de mult mi-a placut. Revad casele asezate in amfiteatru, dupa cum i-a dictat fantezia, si marea Ionica de o limpezime fara egal. Imi lipseste linistea ce dansa pe alei in timp ce multimea lenevea pe plaja si marea soptind cuvinte frumoase la tarm. O plasez, fara doar si poate, printre preferatele mele din Grecia continentala.
Pe coasta Marii Egee, intr-o zona ce abunda in plantatii de maslini, Ayvalik isi duce linistit traiul. Case vechi, vopsite in alb sau zugravite in pasteluri, alei pietruite serpuind pe langa cladiri istorice si o asemanarea frapanta cu asezarile grecesti. Nimic intamplator, avand in vedere faptul ca pana in 1923 populatia a fost majoritar greaca.
Grecia. “Nicaieri altundeva nu treci atat de senin si de comod de la realitate la vis”, spunea Nikos Kazantzakis in cartea ce-l are ca protagonist pe Zorba Grecul. Ii dau dreptate.
Am revenit de curand din Parga, una dintre cele mai incantatoare destinatii de vacanta din Grecia continentala. Am pornit la drum fara un plan facut, asa ca am lasat-o sa ne surprinda. Si a facut-o intr-un mod placut: a reusit sa ne croseteze cele mai frumoase amintiri.
Serbia. Am tranzitat-o in drumurile noastre spre Albania, Croatia, Muntenegru si Slovenia, insa nu am asociat-o niciodata cu o vacanta. Ar merita sa-i alocam cateva zile, caci a fost o surpriza placuta.
Slovenia. Lacuri limpezi, canioane impresionante, orase cochete, sosele impecabile si carari ce te duc in locuri de vis. Fler mediteranean, influente italiene, austriece si maghiare. Inundata de verde crud si scaldata de ape smarald, ne-a fascinat. In ciuda dimensiunilor sale mici, sunt multe de vazut.
Stiu ca ti-ar prinde bine cateva informatii legate de drumul cu masina catre Slovenia, taxe de drum, preturi la combustibili, experiente de top, cazare, asadar ma grabesc sa anticipez intrebarile tale si sa-ti dau raspunsuri.
Al Hamra. Ideea de a ajunge intr-un sat abandonat, unul dintre cele mai vechi sate din Oman, a facut ca oboseala acumulata din pricina orelor de somn pierdute sa paleasca in fata curiozitatii. A meritat din plin, caci experienta a fost inedita: este unul dintre cele mai fascinante locuri prin care am hoinarit, avand sentimentul ca ma aflu intr-un alt timp.
Surpriza si admiratia au fost sentimentele care m-au incercat atunci cand usa de la intrare s-a deschis. Farmecul ii este dat de nuantele vibrante de rosu ale tesaturilor decorative ce acopera peretii, iar caldura este imprimata de paleta de culori a pardoselii. Un decor primitor, a carui linie directoare mi-a fost clara: stil omanez. Mi-a placut din prima.
Gust imbietor de sofran, aroma intensa de cardamon si note discrete de trandafiri. O bucatarie ce aduce la aceeasi masa India si Iranul, Asia si Africa. Pe cat de simpla, pe atat de gustoasa. Cat despre culori? De la galben la portocaliu aprins.
Care sunt mancarurile traditionale de incercat in urmatoarea ta calatorie in Oman?
Din Muscat am luat drumul catre Nizwa, unul dintre cele mai vechi orase din Oman, cu dorinta de a ne cufunda in cultura locala. Nu am fost singuri, ci alaturi de Moosa, ghidul nostru. Gratie lui, am avut parte de o experienta inedita si aici.
Vineri fiind, ne-am putut considera norocosi, caci doar in aceasta zi se organizeaza piata de capre, insa am fost atentionati ca trebuie sa ajungem la primele ore ale zilei pentru a prinde “spectacolul”
In Orientul Mijlociu, in partea de sud-est a Peninsulei Arabice, ne-am dat intalnire cu cel mai vechi stat independent din lumea araba: Oman. Imi doream de mult o vacanta aici, insa nu mi-am imaginat ca poate fi atat de spectaculos. In plus, am simtit o energie pe care nu o pot descrie in cuvinte. Atat iti mai spun: a fost revelatie totala.
Daca aprilie 2023 a fost cu si despre Paris, luna mai 2023 avea sa fie despre Londra. Decizii inspirate si experiente memorabile. In ceea ce priveste cazarea, atat la Paris, cat si la Londra, am ales corect.
Acolo unde soarele lasa urme adanci pe orizontul inalt, iar in adieri usoare vine miros de pecorino, aveam sa ne indragostim de una dintre cele mai frumoase asezari din Val d'Orcia. Caci da, ca sa ne bucuram de Toscana in cea mai spectaculoasa, zic eu, varianta a sa, am alocat trei zile si pentru Pienza. La final, am mai fi stat.
Hilton Garden Inn Paris Massy a fost alegerea noastra pentru weekend-ul petrecut nu demult la Paris. Pretul, localizarea langa statiile RER si RGV si recenziile grozave au fost motivele pentru care l-am ales. Ca de obicei, bine inspirata.
Cu un decor modern, stralucind de curatenie si avand un personal extrem de prietenos, Hilton Garden Inn Paris Massy ne-a intrecut asteptarile. Aflat intr-o zona linistita a Parisului, departe de agitatie, insa extrem de facil de ajuns in centru, ne-a facut sederea una demna de dat mai departe.
Cloasterf. Am ajuns pe inserat. Storurile celor cateva ferestre luminate nu fusesera inca coborate, iar ploaia marunta ce cadea asupra satului transilvanean, invaluia intr-un nimb umed si mohorat ulitele pietruite. Era singura care tulbura linistea.
Crit. Cand am ajuns, ploaia se oprise. Ultimii stropi jucausi topaiau pe tiglele din argila, in timp ce soarele anemic de aprilie se staduia sa puna pete luminoase pe casele varuite in culori tipatoare. Mai batrane ca timpul, cu ziduri roase de umezeala si santuri urzite in curmezisul tamplelor, insa mandre. Una mai mandra ca alta.
