Cele mai citite locatii:
Arhiva
All in Destinatii
Cu amprenta trecutului pastrata subtil si vederi panoramice ale golfului Cannes, Insulelor Lérins si Grasse, cu armonia culorilor si lumina cazand perfect, satul cocotat a sedus multi artisti si multe personalitati: Cocteau, Paul Eluard, Winston Churchill, Christian Dior, Catherine Deneuve, Edith Piaf, Jacques Brel, insa, dintre toti, Pablo Picasso a devenit cel mai faimos locuitor al acestuia.
In centrul Cataniei, in mijlocul poeticului labirint de culoarea cenusii, o cladire de-o varsta cu timpul gazduieste Casa Museo Giovanni Verga. Este o oprire obligatorie pentru oricine a patruns in lumea scriitorului italian si a facut cunostinta cu personaje unite de aceeasi cultura, insa divizate de alegeri de viata si coplesite de o soarta tragica.
Lumina cernuta pe cladiri vechi, scaldand in tonuri trandafirii batrane ziduri, si mirosuri care mai de care, ridicandu-se de sub podul pe care trenurile trec in graba, apoi haosul si mizeria, captusind piete si strazi intesate cu marfuri, comercianti, cumparatori si gura-casca, m-au facut sa dau un pas inapoi de indata ce m-am indepartat de Piazza Borsellino, statia unde am coborat din autobuz si am luat drumul cazarii in Catania, oras pe care nu l-am iubit din prima si nici prind gand nu mi-a trecut faptul ca voi ajunge sa il ador.
Daca te afli in incantatoarea regiune Dordogne, vizitarea orasului ce te trimite cu gandul la Cyrano de Bergerac, este potrivita si pentru tine. Bergerac inseamna rasfat. Pentru iubitorii de vin si arhitectura, zic. Da, vinurile celebre a caror productie a inceput de la cucerirea romana.
In departamentul Var, la jumatatea distantei dintre Toulon si Saint-Tropez, un sat tipic provensal, cu plaje scaldate de apa cristalina a Marii Mediterane, ne-a facut sa ne indragostim de la prima vizita: Bormes les Mimosas.
In sudul Frantei, la jumatatea distantei dintre Saint Tropez si Cannes, o statiune mica, insa deosebit de atractiva pentru o vacanta de familie, a reusit sa-si pastreze o doza de intimitate, in ciuda faptului ca primeste turisti inca din 1930: Sainte-Maxime.
Intins in valea raului Zerafshan (fara aur) si flancat de pintenii muntilor Pamir-Alai, Samarkand a pretins echitate cu Roma si Babilon, arheologii datand asezarea cel putin in secolul al VI-lea ВС. Martor al intregii istorii a Asiei Centrale, a fost pana in secolul al XVI-lea primul oras din Transoxiana ca populatie, cultura si comert: rutele comerciale terestre dintre China si Europa, s-au intalnit aici pentru a forma o rascruce majora pe Drumul Matasii.
In calatoria cu masina in Slovenia, parea ca nu noi am ales itinerarul, ci ca el ne-a dus pe unde a voit. Adevarul este ca ne-am lasat condusi catre asezari de unde nu ne mai venea sa plecam. Una dintre ele este Izola.
Asa cum ii sade bine unui oras pescaresc, Izola ne-a dat intalnire in port si ne-a potolit foamea cu portii generoase in care fructele de mare si-au facut loc din plin.
Un pranz perfect pe malul apei, cu barci leganandu-se alene la cateva zeci de metri de noi.
O diversitate de spectacole ale naturii au fost puse pe aceeasi scena, a Sloveniei. Spectatori cand entuziasmati, cand muti de uimire, asa ne declaram. Atunci cand in lumina reflectoarelor a aparut magicul lac Bled, aplauzele au fost la scena deschisa. Sub coviltirul dungat, bucurie si satisfactie au fost cuvintele de ordine.
In calatoria noastra cu masina prin Slovenia am poposit si in Koper, oras aflat la doar 19 km de Piran. Linistit peste zi, insa cu o atmosfera de vacanta in amurg, pare ca sfideaza si el timpul. In diferitele stiluri arhitecturale: baroc, gotic si renascentist venetian, isi etaleaza nonsalant eleganta unor vremuri demult apuse.
Daca esti in cautare de romantism atemporal si povesti medievale, iti sugerez sa iei in calcul Piran.
Cand am ajuns, soarele isi strangea in evantai razele, smaltuind barcile ce se leganau alene in port. Peste asezarea a carei istorie indelungata este cioplita in zidurile de piatra, se asternuse linistea. Doar marea cea fara de sfarsit se incapatana sa murmure in fundal.
In cingatoarea stranie a chiliei numarul 4 de la fosta manastire cartuziana din Valldemossa, am deslusit ravasitoare povesti de viata. Ah, pasii muti prin gradina de la Cartoixa in timp ce ascultam “Preludiul picaturii de ploaie” de Chopin, stiind ca el a compus-o chiar acolo!
Din iunie pana in septembrie e forfota pe strazile tivite de case cu ziduri de culoarea mierii. Chiar si-asa, Valldemossa isi pastreaza puterea de seductie.
“… o uriasa manastire cartusiana intre stanci si mare … fara manusi si fara sa-mi ondulez parul, la fel de palid ca intotdeauna, intr-o chilie ale carei usi Parisul ...” Valldemossa, decembrie 1838
In octombrie 1838, dupa cateva luni de aventura amoroasa la Paris, George Sand si Frederic Chopin au decis sa plece intr-o excursie pe insula Mallorca. Petrecusera vara impreuna, departe de privirile curiosilor, facand vizite frecvente la atelierul pictorului Delacroix.
Aflati deja la a treia vizita ( da, nu ne-am saturat si inca mai gasim activitati de facut! ) am strans informatii legate de o mare parte dintre atractiile insulei. Merita? Tu decizi! Daca nu-ti este pe plac, iti las si alte destinatii surprizatoare din Anglia!
Inedita. Magazinul de desfacere pare mai degraba un muzeu al usturoiului. Peretii sunt incarcati cu informatii interesante despre usturoi, iar rafturile sunt pline … Cum altfel decat cu produse infuzate cu usturoi, ciocolata cu usturoi, maioneza cu usturoi, chutney-uri cu arome puternice de usturoi, bere cu usturoi negru, inghetata cu usturoi!?
Mijloc de aprilie (2024), Creta si o cazare ce ne-a intrat in suflet: Fagotto Art Residences. Ca de obicei, un loc cu poveste. Noutatea? Farmec venetian in ritm de jazz.
In Chania, fix in inima orasului vechi, am descoperit o oaza de confort si stil. Intr-o cadire venetiana care dateaza din 1540, construita pentru a servi drept sediu al administratiei venetiene, astazi se afla un fermecator hotel, renovat si decorat cu gust. Cu bun gust!
Fiecare pas pe care l-am facut in Anglia rurala a insemnat o calatorie in timp. Am ajuns in sate de poveste, neschimbate de secole, si ne-am pierdut pe strazi incarcate de istorie. Simplitatea si autenticul le-am intalnit la ele acasa. Fiecare colt de natura ne-a invitat sa gustam linistea si sa contemplam frumusetea.
Trairi trecute prin sita unor observatii acute si gust condimentat, la propriu. Ardeiul, subiect frecvent al povestilor tesute pe strazi inguste, tivite de case ale caror obloane colorate, cu precadere rosii, preiau firul narativ si-l impletesc cu iuteala, dand locului o aroma distinctiva. Espelette nu trebuie ratat atunci cand iti planifici o vacanta in Tara Bascilor.
In pas strengaresc si cu privirea captivata de frumusetea orasului, m-am pierdut printre casele colorate din Hondarribia. Vopsite in nuante vibrante de rosu, verde, albastru si galben, fatadele m-au purtat intr-un fermecator dans al culorilor. In umbra lor am descoperit vibratia unui loc in care trecutul si prezentul se simt deopotriva.
